NEMULȚĂMÍT, -Ă adj. v. nemulțumit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nemulțămít, -ă adj. Care nu e mulțămit: numuțămituluĭ i se ĭa daru (Prov.). S.f., pl. e. Vechĭ. Ingratitudine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
NEMULȚĂMÍT, -Ă adj. v. nemulțumit.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
nemulțămit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul nemulțămi