NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a nemeșésc, -éască adj. De nemeș. – Adv. -éște.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nemeșésc (rar) adj. m., f. nemeșeáscă; pl. m. și f. nemeșéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită nemeșesc a. de nemeș: tot cai nemeșești, tot misiri turcești POP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)