Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele negri:

NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


negrí, negrésc, vb. IV (înv. și pop.) 1. a (se) înnegri, a (se) bronza, a (se) acoperi (de nori). 2. a (se) murdări. 3. (fig.) a denigra, a ponegri, a defăima.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

NEGRI, com. în jud. Bacău, pe st.g văii Siret; 2.999 loc. (2000). Expoziție foto-documentară „Ion Ionescu de la Brad” în satul Brad. În satul Brad au fost descoperite vestigiile unei așezări dacice, datând din sec. 1 î.Hr.-1 d. Hr., identificată ipotetic cu Zargidava. Bisericile Sf. Nicolae (1772, renovată în 1890, 1931, 1957), Sfinții Voievozi (ante 1809) și Învierea lui Lazăr (ante 1809), în satele N., Poiana și Ursoaia.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Ada (1870-1945), scriitoare italiană. Reprezentantă a verismului. Poezie de mare sensibilitate, pe teme sociale și civice („Fatalitate”, „Furtuni”); lirică meditativă („Maternitate”, „Din adânc”, „Cartea Marei”, „Fons amoris”). Romane („Steaua de dimineață”) și povestiri („Solitarele”) autobiografice. Traduceri din Al. Vlahuță și O. Goga.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Cesare (c. 1536-1604), maestru italian de balet. Unul dintre primii teoreticieni, a menționat în lucrarea sa „Noi invenții ale dansurilor” cele „cinci poziții” de bază ale dansului academic.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Costache (1812-1876, n. Iași), om politic, diplomat și scriitor român. Participant la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și militant pentru unirea Principatelor. Agent diplomatic al Moldovei (1855-1856), apoi al Principatelor Române (1859-1862) și al României (1862-1866) la Constantinopol. Apropiat al lui Al.I. Cuza, a susținut politica reformatoare a acestuia. Lirică de factură folclorică. Corespondență cu valoare documentară și literară. Traduceri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Pola (1897-1987), actriță americană de origine poloneză. Divă a filmului mut, s-a remarcat ca sensibilă interpretă a unor eroine senzuale, scoase în afara legii („Carmen”, „Văpaia”, „Un ultim rămas bun”, „Țarina”, „Mazurka”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Negri (Săptămâna Negrilor) m. pl. alt nume dat săptămânei mironosițelor, care vine după săptămâna luminată (a treia zi de Paște) când cele mai multe femei postesc. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Negri (Const.) m. patriot și om de Stat român, a lucrat mult pentru unirea Principatelor (1812-1876).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Negri (Munții) pl. numiți Carpații centrali, vin din Galiția si Bucovina, despărțind basinul Siretului de al Prutului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Negri m. pl. numele populațiunilor africane (în număr de vr’o 230 milioane) de rassa neagră, caracterizată prin pielea neagră cam unsuroasă, nasul cârn, părul lățos și scurt, gura mare, buzele groase și răsărite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEGRÍ, negresc, vb, IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NEGRÍ, negresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

negrí, negrésc, vb. IV (înv. și pop.) 1. a (se) înnegri, a (se) bronza, a (se) acoperi (de nori). 2. a (se) murdări. 3. (fig.) a denigra, a ponegri, a defăima.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

NEGRI, com. în jud. Bacău, pe st.g văii Siret; 2.999 loc. (2000). Expoziție foto-documentară „Ion Ionescu de la Brad” în satul Brad. În satul Brad au fost descoperite vestigiile unei așezări dacice, datând din sec. 1 î.Hr.-1 d. Hr., identificată ipotetic cu Zargidava. Bisericile Sf. Nicolae (1772, renovată în 1890, 1931, 1957), Sfinții Voievozi (ante 1809) și Învierea lui Lazăr (ante 1809), în satele N., Poiana și Ursoaia.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Ada (1870-1945), scriitoare italiană. Reprezentantă a verismului. Poezie de mare sensibilitate, pe teme sociale și civice („Fatalitate”, „Furtuni”); lirică meditativă („Maternitate”, „Din adânc”, „Cartea Marei”, „Fons amoris”). Romane („Steaua de dimineață”) și povestiri („Solitarele”) autobiografice. Traduceri din Al. Vlahuță și O. Goga.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Cesare (c. 1536-1604), maestru italian de balet. Unul dintre primii teoreticieni, a menționat în lucrarea sa „Noi invenții ale dansurilor” cele „cinci poziții” de bază ale dansului academic.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Costache (1812-1876, n. Iași), om politic, diplomat și scriitor român. Participant la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și militant pentru unirea Principatelor. Agent diplomatic al Moldovei (1855-1856), apoi al Principatelor Române (1859-1862) și al României (1862-1866) la Constantinopol. Apropiat al lui Al.I. Cuza, a susținut politica reformatoare a acestuia. Lirică de factură folclorică. Corespondență cu valoare documentară și literară. Traduceri.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NEGRI, Pola (1897-1987), actriță americană de origine poloneză. Divă a filmului mut, s-a remarcat ca sensibilă interpretă a unor eroine senzuale, scoase în afara legii („Carmen”, „Văpaia”, „Un ultim rămas bun”, „Țarina”, „Mazurka”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

negrí (a ~) (înv., pop.) (ne-gri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negrésc, imperf. 3 sg. negreá; conj. prez. 3 să negreáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Negri (Săptămâna Negrilor) m. pl. alt nume dat săptămânei mironosițelor, care vine după săptămâna luminată (a treia zi de Paște) când cele mai multe femei postesc. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Negri (Const.) m. patriot și om de Stat român, a lucrat mult pentru unirea Principatelor (1812-1876).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Negri (Munții) pl. numiți Carpații centrali, vin din Galiția si Bucovina, despărțind basinul Siretului de al Prutului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Negri m. pl. numele populațiunilor africane (în număr de vr’o 230 milioane) de rassa neagră, caracterizată prin pielea neagră cam unsuroasă, nasul cârn, părul lățos și scurt, gura mare, buzele groase și răsărite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NEGRÍ, negresc, vb, IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) înnegri. – Din negru.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

negri - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul negru

negri - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul negru