NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Ne- + credință.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a necredínță f., pl. e. Lipsă de credință, infidelitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită necredință f. 1. incredulitate; 2. infidelitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)