Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ne:

NE- Element de compunere care indică o negație și care servește la formarea unor substantive, adjective și adverbe. – Din sl. ne-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ne- – Prefix care adaugă cuvintelor simple un sens negativ sau privativ. Sl. ne. Corespunde lui in- romanic; se atașează la aproape toate categoriile de cuvinte, inclusiv la neologisme: neatentatent, necontrolatcontrolat (în acest caz aproape totdeauna adj.). În comp. ne mai însemnă „niciodată”: ne mai auzit. Cf. Rosetti, III, 69.
Sursa: Dicționarul etimologic român

Ne, simbol chimic pentru neon.
Sursa: Dicționar enciclopedic

NE- (‹ sl.) Element de derivare cu sens negativ și privativ, care sevește: a) la formarea unor derivate de la substantive (neastâmpăr, neînfricare), de la adjective (neastâmpărat, necondiționat), de la pronume (necine), de la verbe (nesocoti, nemulțumi), de la adverbe (necum). ♦ Cu intercalarea lui „mai”: nemaiîntâlnit; b) pentru a construi forma negativă a verbului la gerunziu (nesuportând zgomotul, a plecat), la supin (zmogot de nesuportat). ♦ Pe lângă cuvinte din orice categorie gramaticală formează derivate nestabile, care, în corelație cu pozitivul alcătuiesc construcții expresive: lesne, nelesne.
Sursa: Dicționar enciclopedic

1) ne (d. noŭă, lat. nôbis). Pron. personal de pers. I la dativ și ac. pl.: ne dă (noŭă), ne dă (pe noĭ). Cînd urmează le, se, te, la dativ se pune ni îld. ne: ni se dă (noŭă). Tot așa se zice: ne sînt, dar ni-s. – Vechĭ și nă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) ne- (vsl. ne, care corespunde cu lat. ne, în nĕfastus, nefast), prefix negativ (ca in în neologizme) care se pune pe lîngă: 1. un substantiv: nedreptate, necinste, neodihnă, netraĭ, neom; 2. un adj., un participiŭ trecut, adj. verbal orĭ gerunziŭ: nedrept, nevrednic, nebun, netot, necurat, neatins, necopt, neumblat, neascultător, nepăsător, nerăbdător, neauzind, neavînd, neștiind, nevrînd; 3. pe lîngă altu, alta, altă-dată, cum, la locu luĭ ș.a. și se scrie și separat maĭ ales dacă se interpune maĭ: ca nealtu, ca nealta, ca nealtă-dată, cum, necum: un lucru ne la locu luĭ, ne la timpu luĭ, ne maĭ auzind, ne maĭ știind, ne maĭ auzit, ne maĭ pomenit; 4. după pe formând locuțiunĭ adverbiale: pe neașteptate, pe negîndite, pe nemîncate, pe nerăsuflate, pe nevăzute; 5. pe lîngă un verb: a necinsti, a neliniști, a nenoroci, a nesocoti. – Une-orĭ s’a prefăcut în nă-: nătîng, năuc, năzdrăvan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ne, ne-, -ne, -ne- v. noi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ne particulă negativă, corespunzând lui in în neologisme: inaccesibil = neapropiat, inseparabil = nedespărțit. Ea exprimă în compozițiune un sens negativ sau contrar vorbei simple. NB. Să se caute la in compusele cari lipsesc la ne, scriitorii noștri întrebuințând când o formă și când alta. [Slav. NE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

ne - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, feminin - pentru cuvantul eu

ne - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, feminin - pentru cuvantul eu

ne - Pronume, Genitiv-Dativ, plural, masculin - pentru cuvantul eu

ne - Pronume, Nominativ-Acuzativ, plural, masculin - pentru cuvantul eu