NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NAVIGÁ vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6 -ghează. / < it., lat. navigare, fr. naviguer].
Sursa: Dicționar de neologisme
NAVIGÁ vb. intr. 1. a călători (cu o navă). ◊ (despre nave) a se deplasa pe apă. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat. navigare, fr. naviguer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
navigá (a ~) vb., ind. prez. 3 navigheázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită navigà v. a călători pe mare sau pe râurile mari: navigând fără încetare AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. 3. (Inform.) A trece de la o informație la alta într-un document hipertext sau hipermedia. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)