NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NÁTRIU s.n. (Chim.) Sodiu. [Pron. -triu. / < germ. Natrium, cf. fr. natrium].
Sursa: Dicționar de neologisme
NÁTRIU s. n. sodiu. (< fr. natrium, germ. Natrium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
NÁTRIU (‹ fr., germ.) s. n. (CHIM.) Sodiu.Sursa: Dicționar enciclopedic * nátriŭ n. (lat. științific natrium, d. ar. natrum, natru). Chim. Rar. Sodiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
nátriu [riu pron. riu] (na-triu) s. n., art. nátriul; simb. NaSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NÁTRIU s. n. (Chim.) Sodiu. – Din fr. natrium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)