Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele nart:

NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


nart2 s.n. (reg.) fudulie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

nart (nárturi), s. n. – Tarif. – Mr. narche. Tc. nark, din per. narh „valoare” (Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1557), cf. ngr. νάρϰι, bg. nark.
Sursa: Dicționarul etimologic român

nart n., pl. urĭ (turc. nark, d. pers. narh). Vechĭ. Taxă fixă pe mărfurĭ saŭ pe vite. Preț fix stabilit de stat p. vînzarea mărfurilor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

nart s. n., pl. nárturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nart m. 1. od. tarif oficial, preț fix de vânzare: au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe 6 lei chila GHICA; 2. fig. moderațiune: cu nart; 3. Mold. îndemn, inițiativă: a făcut nart la țarină (a fost cel dintâi care și-a băgat vitele în țarină și după el, văzându-l, le-au băgat toți). [Turc. NARK, taxă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Preț maximal fixat de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcași erau obligați să o presteze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)