Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele naramza:

NARÁMZĂ2 s. f. v. naramz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

narámză (-ze), s. f. – Portocală. – Mr. nirange.Var. năramză. Tc. narenci din per. nāräng (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1555), cf. sp. naranja, it. arancia (REW 5822), ngr. νεράντζι, alb. narenč, bg. neranza, sb. naranğa. Der. naramz, s. m. (negustor de portocale); naramzat, adj. (portocaliu; rotund); naramziu, adj. (portocaliu).
Sursa: Dicționarul etimologic român

narámză f., pl. e (ngr. neránzi și nerántsi, naramză, d. turc. narenği, portocaliu, care vine d. pers. narenğ, naramză, ĭar acesta d. indianu narunğ, care e scr. nagarunga; sîrb. naranğa, și neranğa, bg. neranza, ung. narancs, alb. naránč. Arabiĭ zic naranğ, și de aicĭ vine it. aráncia, vechĭ milanez naranz, ven. naranza, fr. orange, cat. taronja, d. turc. turunğ, naramză [V. turungiŭ], sp. naranja, pg. laranja, basc. arania; mlat. arangia. Romaniĭ numeaŭ portocalele aurea mala, mere de aur; din aurea [saŭ aurata, aurite] s’a făcut mlat. aurantia [supt infl. arabiculuĭ naranğ] și pomum aurantium [de unde germ. pomeranze = apfelsine, portocală] și malum aurantium [de unde it. melarancia]). Portocală roșie. – Și naranză și neramză (Munt.). V. nărămzat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

narámză (portocală) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. narámzei; pl. narámze
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neranzi, bg. neranza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NARÁMZĂ2 s. f. v. naramz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

NĂRÁMZĂ s. f. v. naramză1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NĂRÁMZĂ s. f. v. naramză1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)