Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele nagara:

nagará (-ále), s. f. – Tobă, tamburină. – Tc. (per.) nakara (Șeineanu, III, 488). Sec. XVII, înv. Cf. sp. nácar (Corominas, III, 488), it. nacchera.
Sursa: Dicționarul etimologic român


nagará f. (turc. naghara, d. pers. nekare). Vechĭ. Un fel de cimbal. – Și -rádă, pl. e (după ngr., ca și sîrb. nakarada).
Sursa: Dicționaru limbii românești

nagáră (est) și negáră (sud) f., pl. ărĭ (rus. nagarŭ, negreață de ma mucu lumînăriĭ). Un fel de neghină care crește pin tot grîŭ și care are boabele maĭ micĭ. Un fel de colilie numită și păiuș și pănușiță și care crește pin locurĭ aride și nisipoase (stippa capillata). – Și năgară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

năgáră V. nagară.
Sursa: Dicționaru limbii românești

năgáră s. f., g.-d. art. năgárei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

năgară f. plantă ierboasă cu frunzele răsucite (Stipa capillata). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)