Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele națiune:

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [Pr.: -ți-u-Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].
Sursa: Dicționar de neologisme

NAȚIÚNE s. f. formă de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viață economică, politică (statală) și de cultură. (< lat. natio, fr. nation, it. nazione)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

* națiúne f. (lat. natio, -ónis, d., natus, născut. V. nat). Popor, norod, totalitatea oamenilor de acelașĭ sînge așezați pe un pămînt determinat ca bază necesară a existențeĭ lor, care aŭ acelașĭ graĭ (pe care eĭ l-aŭ format), aceleașĭ interese prezente și aceleașĭ aspirațiunĭ și al căror organizm constituĭe aceĭașĭ putere (naționalitatea), creatoare a culturiĭ umane, care nu e de cît produsu eĭ variat (A.C. Cuza): națiunea românească se întinde peste hotarele Romîniiĭ. – Și -náție (rus. náciĭa).
Sursa: Dicționaru limbii românești

națiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. națiúnii; pl. națiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

nați(un)e f. totalitatea locuitorilor din aceeaș țară, trăind sub acelaș guvern.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie. [Pr.: -ți-u-.Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. națio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)