Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele născocitură:

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


născocitúră f., pl. ĭ. Lucru născocit, invențiune scornitură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

născocitură f. efectul născocirii: ficțiune, invențiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)