Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele născocire:

NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


născocíre f. Acțiunea de a născoci. Născocitură: o născocire drăcească.
Sursa: Dicționaru limbii românești

născocíre s. f., g.-d. art. născocírii; pl. născocíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NĂSCOCÍRE, născociri, s. f. Acțiunea de a (se) născoci și rezultatul ei; ceea ce născocește cineva; născoceală. – V. născoci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

născocire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul născoci