Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele năimit:

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -le, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

năimit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul năimi