Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele năbădăi:

NĂBĂDĂÍ2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


NĂBĂDĂI1 s. f. pl. 1. (Pop. și fam.) Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ◊ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

năbădăi s. f. pl. 1. (pop.) acces de furie / de mânie 2. (reg.) criză de epilepsie
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

năbădắĭ f., pl. (d. bătaĭe, bătăĭ, cu pref. slav. na-. Cp. și cu bg. napadanie, napadenie, năpădire, atac, acces). Mare furie și zbucium, năvîrliĭ: răcnea parćă-l apucase năbădăile de furie, de frică. V. zabaĭdoace.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!năbădăí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năbădăiéște, imperf. 3 sg. se năbădăiá; conj. prez. 3 să se năbădăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

NĂBĂDĂÍ, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

năbădăi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul năbădaie

năbădăi - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul năbădaie

năbădăi - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul năbădaie