MĂSLINÁR, măslinari, s. m. (Rar) Negustor de măsline; p. ext. băcan. – Măslină + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măslinár m. Negustor de măsline. (Epitet ironic Grecilor și negustorilor în general). – În est ma-.
Sursa: Dicționaru limbii românești
măslinár (înv.) s. m., pl. măslináriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂSLINÁR, măslinari, s. m. (Înv.) Negustor de măsline; p. ext. băcan. – Măslină + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)