MĂRȚẤNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mărțấnă, -e, s.f. – 1. Iapă slabă; mârțoagă, gloată. – Din bg. marcina.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
mărțấnă (pop.) s. f., g.-d. art. mărțấnei; pl. mărțấneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂRȚẤNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) mârțână f. Tr. V. mârțoagă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a