MARÁZ s. n. v. măraz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a maráz n., pl. urĭ (turc. maraz, d. ar. maraz, boală, care vine d. gr. marasmós, marazm; d. turc. vine ngr. marázis, alb. marás, sîrb. maraz). Vechĭ (măraz). Pornire, necaz, cĭudă. Azĭ. Mold. Iron. A face marazurĭ, a face mofturĭ, a te strîmba (ca să placĭ orĭ fiind-că nu-țĭ place ție): parcă eraŭ niște maĭmuțe care fac marazurĭ la circ (Neam. Rom. Pop. 6, 190), de atuncĭ (de la bătaĭe) nu-mĭ maĭ face marazurĭ (ĭapa) și trece pin [!] apă ca pe uscat (Panfile, Văzduhul, 1916, 15). V. marafet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
maraz n. pl. Mold. mofturi, nazuri: mâța face marazuri CR. [Turc. MARAZ, boală].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MARÁZ s. n. v. măraz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măráz (mărázuri), s. n. – 1. (Înv.) Invidie, silă. – 2. (Pl.) Fleacuri, fandoseli, mutre. – Var. maraz. Mr. măraze, megl. măraz. Tc. maraz (Miklosich, Türk. Elem., II, 123; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 19; Lokotsch 1404), cf. ngr. μαράζί, alb., sb., bg. maraz.Sursa: Dicționarul etimologic român măráz, V. maraz.
Sursa: Dicționaru limbii românești
măráz (reg.) s. n., pl. mărázuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂRÁZ, mărazuri, s. n. (Reg.; mai ales la pl.) Mofturi, nazuri, fasoane. [Var.: maráz s. n.] – Din tc. maraz.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)