MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. (Pop.) Diminutiv al lui maică (I 1); măiculeană, măiculiță, măicușoară. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. – Maică + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măicúță s. f., g.-d. art. măicúței; pl. măicúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
măicuță f. (Banat) surată. [V. mătcălău].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂICÚȚĂ, măicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui maică (I 1); măiculeană, măiculiță, măicușoară. 2. Călugăriță; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe. – Maică + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)