MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măcĭulíe f. (din măcĭucă și gămălie). Bulb, gămălie: măcĭulia unuĭ bold (ac), măcĭulie de mac, de ceapă (cápsula cu semințe), de usturoĭ. – În est și căcĭulie (după căcĭulă).
Sursa: Dicționaru limbii românești
măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită măciulie f. capăt mai gros și rotund: măciulia șelei. [Compromis din măciucă și măgălie].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MĂCIULÍE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)