MÂNECÁT s. n. Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mânecát2, mânecátă, adj. (înv.) care s-a sculat în zori.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
!mânecát (pop.) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mânecat n. 1. serviciu divin public de dimineață; 2. pe mânecate, tare de dimineață.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MÂNECÁT s. n. (Pop.) Faptul de a (se) mâneca. ♦ Zorii zilei. ◊ Loc. adv. De (sau la, pe, în etc.) mânecate = foarte de dimineață, dis-de-dimineață. – V. mâneca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mânecat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul mâneca