MUȘCĂTÓR, -OÁRE, mușcători, -oare, adj. 1. Care mușcă; care provoacă o senzație dureroasă de arsură, de usturime. 2. Fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; malițios, caustic, înțepător. – Mușca + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mușcătór adj. (reg.) tămâios.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
mușcătór, -oáre adj. Care mușcă. Fig. Mordace, pișcător, caustic, care critică cu răutate: spirit mușcător. Adv. În mod mușcător: a vorbi mușcător.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mușcătór adj. m., pl. mușcătóri; f. sg. și pl. mușcătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mușcător a. 1. care mușcă; 2. fig. care batjocorește, critică cu răutate: spirit mușcător.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a