MUTÉSC, -EÁSCĂ, mutești, adj. (Rar) Caracteristic muților; care nu se exprimă prin vorbe. [Var.: muțésc, -eáscă adj.] – Mut + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mutésc adj. m., f. muteáscă; pl. m. și f. mutéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
MUȚÉSC, -EÁSCĂ adj. v. mutesc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) muțésc, -eáscă adj. De mut, al muților, pin [!] semne: vorbire muțească.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) muțésc v. intr. (d. mut saŭ lat. mutesco, a. î.). Amuțesc, devin mut.
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
muțesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul muți
muțesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul muți
muțesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul muți