Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele mutătoare:

mutătoáre f., pl. orĭ (d. a muta). O plantă cuburbitacee agățătoare veninoasă (bryónia dióica). V. împărăteasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești


MUTĂTOÁRE, mutători, s. f. 2. Plantă erbacee agățătoare, veninoasă, din familia cucurbitaceelor, cu rădăcina groasă, cărnoasă, cu flori albe-gălbui și cu fructele în formă de boabe roșii (Bryonia dioica).Muta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mutătoáre s. f., g.-d. art. mutătórii; pl. mutătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mutătoare f. plantă cățărătoare ce se cultivă pentru a decora garduri, ziduri sau umbrare, crește prin locuri inculte (Bryonia). [Lit. care se mută din loc în loc, această plantă veninoasă agățându-se prin cârcei].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

mutătoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mutător

mutătoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mutător

mutătoare - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mutător

mutătoare - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mutător

mutatoare - Substantiv neutru, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mutator

mutatoare - Substantiv neutru, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mutator