Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele must:

MUST, musturi, s. n. 1. Suc dulce care nu a început încă să fermenteze, obținut prin zdrobirea și presarea boabelor de struguri sau, p. ext., a altor fructe ori plante. 2. Zeamă, suc pe care îl conțin unele fructe. 3. Seva arborilor. 4. (Pop.) Zeamă din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este îmbibat pământul după topirea zăpezii. – Lat. mustum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


must (músturi), s. n.1. Suc de struguri. – 2. Cidru. – 3. Suc, zeamă. – Mr. mustu, megl. most. Lat. mustum (Pușcariu 1140; Candrea-Dens., 1184; REW 5783), cf. alb. mušt (Philippide, II, 648), cf. it., sp., port. mosto, prov., cat. most, fr. moût.Der. musti, vb. (a avea lichid din abundență; a lăsa zeamă sau sevă, a stoarce, a extrage sucul); mustit, s. n. (acțiunea de a musti); mustitor, s. n. (zdrobitor; lin, călcătoare); mustar, s. m. (vînzător de must); mustărie, s. f. (prăvălie de vinuri); mustăreață, s. f. (zeamă eliminată de trunchiul de mesteacăn; sevă), cu suf. -eață (după Candrea, dintr-un lat. *mustaricia); mustometru, s. n. (alcoolmetru); mustos, adj. (zemos), pe care REW îl derivă direct din lat. mustōsus; mustuială (var. musteală, mustuitură), s. f. (tescovină; boștină). – Din rom. provine bg. must (Romansky 122).
Sursa: Dicționarul etimologic român

*must n., pl. urĭ (lat. mŭstum, must, it. sp. pg. mosto, pv. cat. most, fr. moût; vsl. mŭstŭ, rus. must; ung. must). Vin în primele zile după ce a fost stors din poamă și cînd e încă dulce. Zeamă de orĭ-ce fructe stoarse.
Sursa: Dicționaru limbii românești

must s. n., pl. músturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

must n. 1. vin dulce care încă n´a început a fierbe; 2. orice suc: must de pere, de mere. [Lat. MUSTUM].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a