MURÍȘ, murișuri, s. n. Loc unde cresc tufe de mur1; desiș de muri1. – Mur1 + suf. -iș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a muríș n., pl. urĭ. Desiș de murĭ 1. V. smeuriș.
Sursa: Dicționaru limbii românești
muríș (rar) s. n., pl. muríșuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită