Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele muncel:

MUNCÉL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel).
Sursa: Dicționarul etimologic român

muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel ?).
Sursa: Dicționaru limbii românești

muncél, muncele, s.n. – Munte sau deal mic. Muncei, munte (Botiza); Muncelu, deal (Breb) și munte (Săcel); Muncelu Mare și Muncelu Mic (Ieud). – Lat. monticcellus.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

muncél s. n., pl. muncéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

muncel n. colină: luna a apus după muncel EM. [Lat. MONTICELLUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Muncel n. pisc de munte în jud. Suceava.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MUNCÉL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel).
Sursa: Dicționarul etimologic român

muncél n., pl. e (lat. monticĕllus, it. monticello, fr. monceau, sp. montecillo). Est. Munte mic, deal mare. – În vest mușcel (din *munțicel ?).
Sursa: Dicționaru limbii românești

muncél, muncele, s.n. – Munte sau deal mic. Muncei, munte (Botiza); Muncelu, deal (Breb) și munte (Săcel); Muncelu Mare și Muncelu Mic (Ieud). – Lat. monticcellus.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

muncél s. n., pl. muncéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

muncel n. colină: luna a apus după muncel EM. [Lat. MONTICELLUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Muncel n. pisc de munte în jud. Suceava.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a