MOȘTENÉSC, -EÁSCĂ, moștenești, adj. (Înv. și reg.) De moștean; moșnenesc, răzeșesc. – Moștean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 1) moștenésc și moșnenésc, -eáscă adj. De moșnean, de răzeș: pămînt moșnenesc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin [!] moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moștenésc (înv., reg.) adj. m., f. moșteneáscă; pl. m. și f. moștenéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită moștenesc a. ereditar: dușmanul moștenesc al legii BĂLC.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
moștenesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul moșteni
moștenesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul moșteni
moștenesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul moșteni