MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a morocăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a morocăni.
Sursa: Dicționaru limbii românești
morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéliSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită morocăneală f. murmurare continuă: le era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a