MONOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la monogeneză. (< fr. monogénétique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. – Mono- + genetic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la monogeneză. [Cf. fr. monogénétique].
Sursa: Dicționar de neologisme
monogenétic adj. m., pl. monogenétici; f. monogenétică, pl. monogenéticeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită