Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele mono:

MONO1- elem. mon(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MON(O)- elem. „unul, singur, unic”. (< fr. mon/o-, cf. gr. monos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MONO1- Element de compunere cu sensul de „unic”, „singur”, „o dată”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. mono-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MONO2 adj. invar. Monofonic. – Din fr., engl. mono.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MONO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „unu”, „singur”, „unic”, „o dată”. [Var. mon-. / < fr. mono-, cf. gr. monos].
Sursa: Dicționar de neologisme

*móno- (vgr. mónos, singur), prefix care înseamnă „singur, cu unu (una)”, ca în: monoton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

*móno adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită