molắŭ adj. m. (d. moale). Vest. Fam. Bleg, moleșit: om molăŭ. – În est molîŭ, -îĭe (ca lăliŭ): femeĭe molîĭe, femeĭ molîĭ. V. moloman.
Sursa: Dicționaru limbii românești
molău a. Mold. molatic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MOLẤU, -ẤIE, molâi, -âie, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. – Moale + suf. -âu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a molâu, molâie, molâi s. m., s. f., adj. 1. (om) lipsit de personalitate 2. (om) încet, lipsit de energie, neîndemânaticSursa: Dicționar de argou al limbii române !molấu adj. m., f. molấie; pl. m. și f. molấiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MOLẤU, -ẤIE, molâi, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de forță, de energie, de elan; încet, greoi, leneș. 2. Lipsit de voință, de hotărâre; indolent. [Pl. și: (f.) molâie] – Moale + suf. -âu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
molau - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul mola