Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele moldova:

Moldova f. 1. afluent d’a dreapta Siretului, iese din Bucovina, udă Suceava ce o desparte de Botoșani și se varsă în Siret: 200 km.; 2. șes pe malul drept al rîului; 3. plasă în jud. Roman și Baia. [Nume rămas probabil din timpul Goților: gotic MOLDA, praf (cf. Prahova); analog MOLDEI din Boemia].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


Moldova f. principat întemeiat în 1306 de Bogdan-Vodă, voievodul Românilor maramureșeni, având de capitală mai întâi Suceava, apoi Iași, și numărând pintre Domnii săi cei mai iluștri pe Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, și Vasile Lupu. Moldova subzistă ca țară autonomă până la 24 Ianuarie 1859, când se uni cu Muntenia într’un singur Stat sub numele de Principatele-Unite; ea pierdu succesiv Bucovina luată de Austria (1777) și Basarabia luată de Rusia (1812 și 1878), aceste două provincii revenind dela 1919 patriei întregite. Seria cronologică a Domnilor Moldovei (cifrele indicând anul urcării pe tron): Dragoș, 1352; Sas, 1360; Bogdan, 1360; Lațcu, 1364; Iuga Coriatovici, 1372; Ștefan I, 1377; Petru Mușat, 1378; Roman Mușat, 1393; Ștef. Mușat, 1394; Roman II, 1399; Iuga II, 1400; Alex. cel Bun, 1401; Ilie I, 1433; Ștefan III, 1433; Roman III, 1447; Petru III, 1448; Bogdan II, 1449; Alexandru II, 1451; Ștefan cel Mare, 1457; Bogdan III, 1504; Ștefăniță, 1517; Petru Rareș, 1527; Ștef. Lăcustă, 1538; Al. Cornea, 1540; Iliaș, 1546; Ștef. Rareș, 1551; Alex. Lăpușneanu, 1552; Despot-Vodă, 1561; Bogdan IV, 1568; Ioan cel Cumplit, 1572; Petru Șchiopul, 1574; Iancu Sasu, 1579; Aron Vodă, 1591; Ștef. Răsvan, 1595; Ieremia Movilă, 1596; Simeon Movilă, 1606; Const. Movilă, 1608; Ștef. Tomșa, 1611; Al. Movilă, 1615; Radu Mihnea, 1616; Gaspar Grațiani; 1619; Al. Iliaș; 1620; Miron Barnovschi, 1626; Al. Coconul, 1629; Moise Movilă 1630; Vasile Lupu 1634; Gh. Ștefan, 1653; Gh. Ghica, 1658; Ștefăniță, 1659; Eustatie Dabija, 1661; Gh. Duca, 1666; Iliaș, 1667; Ștefan Petriceicu, 1672; D. Cantacuzino, 1674; Ant. Ruset, 1675; Const. Cantemir, 16S5; Const. Duca, 1693; Antioh Cantemir, 1696; Mih. Racoviță, 1704; Nic. Mavrocordat, 1709; Dimitrie Cantemir, 1711; Gr. Ghica, 1727; C. Mavrocordat, 1733; I. Mavrocordat, 1744; C. Racoviță, 1749; Mateiu Ghica, 1753; Scarlat Ghica, 1757; I. Calimah, 1758; Gr. Calimah, 1761; Gr. Al. Ghica, 1764; Const. Moruzi, 1777; Al. Mavrocordat, 1782; Al. Mavrocordat II, 1785; Al. Ipsilante, 1786; Al. Moruzi, 1792; Mih. Șuțu, 1793; Al. Calimah, 1795; Const. Ipsilante, 1799; Al. Șuțu, 1802; Scarlat Calimah, 1812; Mih. Suțu, 1819; I. Sturdza, 1822; Mih. Sturdza, 1834; Gr. Ghica, 1849; Căimăcămia, 1856—1859.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. partea de N.-V. a regatului României, despărțită prin Prut de Basarabia; coprinde 13 districte cu cap. Iași și e împărțită în Moldova muntoasă, ce se întinde dela Carpați până la Siret, și Moldova șeasă, dela Siret până la Prut. [Numită astfel după apa Moldovei, care udă partea nord-vestică a țării].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. 1. afluent d’a dreapta Siretului, iese din Bucovina, udă Suceava ce o desparte de Botoșani și se varsă în Siret: 200 km.; 2. șes pe malul drept al rîului; 3. plasă în jud. Roman și Baia. [Nume rămas probabil din timpul Goților: gotic MOLDA, praf (cf. Prahova); analog MOLDEI din Boemia].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. principat întemeiat în 1306 de Bogdan-Vodă, voievodul Românilor maramureșeni, având de capitală mai întâi Suceava, apoi Iași, și numărând pintre Domnii săi cei mai iluștri pe Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, și Vasile Lupu. Moldova subzistă ca țară autonomă până la 24 Ianuarie 1859, când se uni cu Muntenia într’un singur Stat sub numele de Principatele-Unite; ea pierdu succesiv Bucovina luată de Austria (1777) și Basarabia luată de Rusia (1812 și 1878), aceste două provincii revenind dela 1919 patriei întregite. Seria cronologică a Domnilor Moldovei (cifrele indicând anul urcării pe tron): Dragoș, 1352; Sas, 1360; Bogdan, 1360; Lațcu, 1364; Iuga Coriatovici, 1372; Ștefan I, 1377; Petru Mușat, 1378; Roman Mușat, 1393; Ștef. Mușat, 1394; Roman II, 1399; Iuga II, 1400; Alex. cel Bun, 1401; Ilie I, 1433; Ștefan III, 1433; Roman III, 1447; Petru III, 1448; Bogdan II, 1449; Alexandru II, 1451; Ștefan cel Mare, 1457; Bogdan III, 1504; Ștefăniță, 1517; Petru Rareș, 1527; Ștef. Lăcustă, 1538; Al. Cornea, 1540; Iliaș, 1546; Ștef. Rareș, 1551; Alex. Lăpușneanu, 1552; Despot-Vodă, 1561; Bogdan IV, 1568; Ioan cel Cumplit, 1572; Petru Șchiopul, 1574; Iancu Sasu, 1579; Aron Vodă, 1591; Ștef. Răsvan, 1595; Ieremia Movilă, 1596; Simeon Movilă, 1606; Const. Movilă, 1608; Ștef. Tomșa, 1611; Al. Movilă, 1615; Radu Mihnea, 1616; Gaspar Grațiani; 1619; Al. Iliaș; 1620; Miron Barnovschi, 1626; Al. Coconul, 1629; Moise Movilă 1630; Vasile Lupu 1634; Gh. Ștefan, 1653; Gh. Ghica, 1658; Ștefăniță, 1659; Eustatie Dabija, 1661; Gh. Duca, 1666; Iliaș, 1667; Ștefan Petriceicu, 1672; D. Cantacuzino, 1674; Ant. Ruset, 1675; Const. Cantemir, 16S5; Const. Duca, 1693; Antioh Cantemir, 1696; Mih. Racoviță, 1704; Nic. Mavrocordat, 1709; Dimitrie Cantemir, 1711; Gr. Ghica, 1727; C. Mavrocordat, 1733; I. Mavrocordat, 1744; C. Racoviță, 1749; Mateiu Ghica, 1753; Scarlat Ghica, 1757; I. Calimah, 1758; Gr. Calimah, 1761; Gr. Al. Ghica, 1764; Const. Moruzi, 1777; Al. Mavrocordat, 1782; Al. Mavrocordat II, 1785; Al. Ipsilante, 1786; Al. Moruzi, 1792; Mih. Șuțu, 1793; Al. Calimah, 1795; Const. Ipsilante, 1799; Al. Șuțu, 1802; Scarlat Calimah, 1812; Mih. Suțu, 1819; I. Sturdza, 1822; Mih. Sturdza, 1834; Gr. Ghica, 1849; Căimăcămia, 1856—1859.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. partea de N.-V. a regatului României, despărțită prin Prut de Basarabia; coprinde 13 districte cu cap. Iași și e împărțită în Moldova muntoasă, ce se întinde dela Carpați până la Siret, și Moldova șeasă, dela Siret până la Prut. [Numită astfel după apa Moldovei, care udă partea nord-vestică a țării].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. 1. afluent d’a dreapta Siretului, iese din Bucovina, udă Suceava ce o desparte de Botoșani și se varsă în Siret: 200 km.; 2. șes pe malul drept al rîului; 3. plasă în jud. Roman și Baia. [Nume rămas probabil din timpul Goților: gotic MOLDA, praf (cf. Prahova); analog MOLDEI din Boemia].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. principat întemeiat în 1306 de Bogdan-Vodă, voievodul Românilor maramureșeni, având de capitală mai întâi Suceava, apoi Iași, și numărând pintre Domnii săi cei mai iluștri pe Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, și Vasile Lupu. Moldova subzistă ca țară autonomă până la 24 Ianuarie 1859, când se uni cu Muntenia într’un singur Stat sub numele de Principatele-Unite; ea pierdu succesiv Bucovina luată de Austria (1777) și Basarabia luată de Rusia (1812 și 1878), aceste două provincii revenind dela 1919 patriei întregite. Seria cronologică a Domnilor Moldovei (cifrele indicând anul urcării pe tron): Dragoș, 1352; Sas, 1360; Bogdan, 1360; Lațcu, 1364; Iuga Coriatovici, 1372; Ștefan I, 1377; Petru Mușat, 1378; Roman Mușat, 1393; Ștef. Mușat, 1394; Roman II, 1399; Iuga II, 1400; Alex. cel Bun, 1401; Ilie I, 1433; Ștefan III, 1433; Roman III, 1447; Petru III, 1448; Bogdan II, 1449; Alexandru II, 1451; Ștefan cel Mare, 1457; Bogdan III, 1504; Ștefăniță, 1517; Petru Rareș, 1527; Ștef. Lăcustă, 1538; Al. Cornea, 1540; Iliaș, 1546; Ștef. Rareș, 1551; Alex. Lăpușneanu, 1552; Despot-Vodă, 1561; Bogdan IV, 1568; Ioan cel Cumplit, 1572; Petru Șchiopul, 1574; Iancu Sasu, 1579; Aron Vodă, 1591; Ștef. Răsvan, 1595; Ieremia Movilă, 1596; Simeon Movilă, 1606; Const. Movilă, 1608; Ștef. Tomșa, 1611; Al. Movilă, 1615; Radu Mihnea, 1616; Gaspar Grațiani; 1619; Al. Iliaș; 1620; Miron Barnovschi, 1626; Al. Coconul, 1629; Moise Movilă 1630; Vasile Lupu 1634; Gh. Ștefan, 1653; Gh. Ghica, 1658; Ștefăniță, 1659; Eustatie Dabija, 1661; Gh. Duca, 1666; Iliaș, 1667; Ștefan Petriceicu, 1672; D. Cantacuzino, 1674; Ant. Ruset, 1675; Const. Cantemir, 16S5; Const. Duca, 1693; Antioh Cantemir, 1696; Mih. Racoviță, 1704; Nic. Mavrocordat, 1709; Dimitrie Cantemir, 1711; Gr. Ghica, 1727; C. Mavrocordat, 1733; I. Mavrocordat, 1744; C. Racoviță, 1749; Mateiu Ghica, 1753; Scarlat Ghica, 1757; I. Calimah, 1758; Gr. Calimah, 1761; Gr. Al. Ghica, 1764; Const. Moruzi, 1777; Al. Mavrocordat, 1782; Al. Mavrocordat II, 1785; Al. Ipsilante, 1786; Al. Moruzi, 1792; Mih. Șuțu, 1793; Al. Calimah, 1795; Const. Ipsilante, 1799; Al. Șuțu, 1802; Scarlat Calimah, 1812; Mih. Suțu, 1819; I. Sturdza, 1822; Mih. Sturdza, 1834; Gr. Ghica, 1849; Căimăcămia, 1856—1859.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. partea de N.-V. a regatului României, despărțită prin Prut de Basarabia; coprinde 13 districte cu cap. Iași și e împărțită în Moldova muntoasă, ce se întinde dela Carpați până la Siret, și Moldova șeasă, dela Siret până la Prut. [Numită astfel după apa Moldovei, care udă partea nord-vestică a țării].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moldova f. sau Sulița, sat în Bucovina cu 1114 loc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a