Am găsit 66 de definiții pentru cuvantul/cuvintele molă:

MÓLA2 s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

móla interj. – Lasă, dă drumul! It. molla, prin intermediul tc. mola (Scriban). Termen marinăresc.
Sursa: Dicționarul etimologic român

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

móla, interj. care, în marină, înseamnă „dă-ĭ drumu, lasă liber” (turc. mola, d. it. molla, imper. d. mollare, a da drumu). V. maĭna, vira.
Sursa: Dicționaru limbii românești

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).
Sursa: Dicționaru limbii românești

móla1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molá2 (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*molá3 (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÓLA2 s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

móla interj. – Lasă, dă drumul! It. molla, prin intermediul tc. mola (Scriban). Termen marinăresc.
Sursa: Dicționarul etimologic român

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

móla, interj. care, în marină, înseamnă „dă-ĭ drumu, lasă liber” (turc. mola, d. it. molla, imper. d. mollare, a da drumu). V. maĭna, vira.
Sursa: Dicționaru limbii românești

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).
Sursa: Dicționaru limbii românești

móla1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molá2 (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*molá3 (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÓLA2 s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

móla interj. – Lasă, dă drumul! It. molla, prin intermediul tc. mola (Scriban). Termen marinăresc.
Sursa: Dicționarul etimologic român

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

móla, interj. care, în marină, înseamnă „dă-ĭ drumu, lasă liber” (turc. mola, d. it. molla, imper. d. mollare, a da drumu). V. maĭna, vira.
Sursa: Dicționaru limbii românești

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).
Sursa: Dicționaru limbii românești

móla1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molá2 (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*molá3 (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÓLA2 s. m. „peștele lună”, lung până la 2 m și greu până la 1000 kg, din mările Europei occidentale. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOLÁ1 vb. tr. (mar.) a elibera complet o parâmă din locul unde a fost legată. (< fr. moler)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ2 s. f. (Turcism înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

móla interj. – Lasă, dă drumul! It. molla, prin intermediul tc. mola (Scriban). Termen marinăresc.
Sursa: Dicționarul etimologic român

molá s. f. – Titlu onorofic pentru demnitarii turci. Tc. mola, din arab. maula (Eguilaz 465; Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1448). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

móla, interj. care, în marină, înseamnă „dă-ĭ drumu, lasă liber” (turc. mola, d. it. molla, imper. d. mollare, a da drumu). V. maĭna, vira.
Sursa: Dicționaru limbii românești

molá f. (turc. ar. mollá). În țările musulmane, titlu dat funcționarilor politicĭ și religioșĭ, marilor negustorĭ și altora (fr. mollah).
Sursa: Dicționaru limbii românești

móla1 interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molá2 (înv.) s. f., art. moláua, g.-d. art. molálei; pl. molále, art. molálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*molá3 (a ~) vb., ind. prez. 3 moleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

molà m. judecător mahomedan (în orașele mari). [Turc. MOLLA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÓLA1 interj. Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare; lasă! dă-i drumul! – Din tc. mola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ2, molale, s. f. (Înv.) Preot musulman; judecător turc, superior cadiului, în marile orașe. [Var.: mulá s. f.] – Din tc. molla.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOLÁ3, molez, vb. I. Tranz. (Mar.) A da drumul complet unei parâme. – Din fr. moler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MÓLĂ s. f. tumoare în uter, după fecundare, împiedicând dezvoltarea fătului. (< fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

mólă (tumoră) s. f., g.-d. art. mólei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită