Am găsit 45 de definiții pentru cuvantul/cuvintele mol:

MOL2 s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MOL1 s. m. moleculă-gram (< fr. mole, germ. Mol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole].
Sursa: Dicționar de neologisme

MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă].
Sursa: Dicționar de neologisme

mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mol, moluri s. n. v. molan.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mol, V. mîl.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mol1 (moleculă-gram) s. m., pl. moli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mol2 (dig) s. n., pl. móluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL2 s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOL1 s. m. moleculă-gram (< fr. mole, germ. Mol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole].
Sursa: Dicționar de neologisme

MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă].
Sursa: Dicționar de neologisme

mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mol, moluri s. n. v. molan.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mol, V. mîl.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mol1 (moleculă-gram) s. m., pl. moli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mol2 (dig) s. n., pl. móluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL2 s. n. dig din piatră construit către largul mării, la intrarea într-un port, pentru a micșora acțiunea valurilor. (< it. molo, fr. môle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOL1 s. m. moleculă-gram (< fr. mole, germ. Mol)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MOL s.m. Moleculă-gram. [Cf. germ. Mol, fr. mole].
Sursa: Dicționar de neologisme

MOL s.n. Dig de piatră construit către largul mării la intrarea într-un port pentru a micșora acțiunea valurilor care vin din larg. [< it. molo, fr. môle, cf. lat. moles – grămadă].
Sursa: Dicționar de neologisme

mol s. n. – Vin. Țig. mol (Graur 173; Juilland 169). Cuvînt de Arg., ca și der. molan, s. n. (vin), molete, s. m. (vin).
Sursa: Dicționarul etimologic român

mol, moluri s. n. v. molan.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mol, V. mîl.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mol1 (moleculă-gram) s. m., pl. moli
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mol2 (dig) s. n., pl. móluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

MOL1, moli, s. m. (Chim.) Moleculă-gram. – Din fr. mole, germ. Mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL2, moluri, s. n. Dig de piatră construit spre larg, la intrarea într-un bazin portuar, pentru a micșora acțiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare. – Din it. molo, fr. môle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MOL3 subst. (Arg.) Vin. – Din țig. mol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)