Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele moise:

MOISE (sec. 13 î. Hr.), conducător și legislator mitic la poporului evreu. A călăuzit ieșirea poporului lui Israel din Egipt și l-a condus, în timpul peregrinării prin pustiu, până la sosirea pe pământul făgăduinței (Canaan) lui Dumnezeu. Fondatorul mozaismului, figura cea mai impunătoare a „Vechiului Testament”; potrivit acestuia, Dumnezeu i-a relevat pe muntele Sinai decalogul („cele zece porunci”). Prin tradiție, considerat autor al „Pentateuhului”.
Sursa: Dicționar enciclopedic


Moise m. capul și legislatorul Evreilor, care îi scoase din Egipt pentru a-i duce în Palestina; mort 1585 a. Cr. pe muntele Nebo, înainte de a fi putut intra în Pământul făgăduinței.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moise (Cilibi) m. scriitor popular, supranumit Vestitul din Țara românească, a lăsat numeroase Apropouri foarte spirituale (1815-1869).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MOISE (sec. 13 î. Hr.), conducător și legislator mitic la poporului evreu. A călăuzit ieșirea poporului lui Israel din Egipt și l-a condus, în timpul peregrinării prin pustiu, până la sosirea pe pământul făgăduinței (Canaan) lui Dumnezeu. Fondatorul mozaismului, figura cea mai impunătoare a „Vechiului Testament”; potrivit acestuia, Dumnezeu i-a relevat pe muntele Sinai decalogul („cele zece porunci”). Prin tradiție, considerat autor al „Pentateuhului”.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Moise m. capul și legislatorul Evreilor, care îi scoase din Egipt pentru a-i duce în Palestina; mort 1585 a. Cr. pe muntele Nebo, înainte de a fi putut intra în Pământul făgăduinței.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Moise (Cilibi) m. scriitor popular, supranumit Vestitul din Țara românească, a lăsat numeroase Apropouri foarte spirituale (1815-1869).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a