MODORÁN, modorani, adj., s. m. (Reg.) (Om) grosolan, bădăran. [Var.: modârlán adj., s. m.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a modorán, modoráni, s.m. (reg.) 1. om necioplit, mojic, grosolan, bădăran, modârlan; modârlă. 2. (la pl.) lăieși nomazi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
modorán, -că s. (var. din bădăran și rudă cu modîrlan). Mold. Mojic, om de rînd (moglan, mîrlan, ghĭorlan, mocofan, mocîrțan, țopîrlan): să-șĭ dea coatele cu modoraniĭ orĭ să se ĭa de gît cu Țigancele... asta întărîtase tot satu (Sov. 174).
Sursa: Dicționaru limbii românești
modorán (reg.) s. m., pl. modorániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MODORÁN, modorani, adj., s. m. (Reg.) (Om) grosolan, bădăran. [Var.: modârlán adj., s. m.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)