MOCOFÁN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. moacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
mocofan, mocofani s. m. (peior.) om cu apucături grosolane, bădăran, mitocanSursa: Dicționar de argou al limbii române mocofán, -că s. (moc- din mocan și -ofan ca´n dolofan). Mocîrțan, modoran, mojic, țărănoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mocofán s. m., pl. mocofániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mocofan m. mocărțan: mocofan de cioban ISP. [V. mocan].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MOCOFÁN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om bădăran, mojic. – Et. nec. Cf. moacă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 