MOBILIÁR, -Ă adj. (despre bunuri sau averi) care poate fi transportat; mobil. (< it. mobiliare, fr. mobilier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MOBILIÁR, -Ă, mobiliari, -e, adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. ♦ (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pr.: -li-ar] – Din it. mobiliare, fr. mobilier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MOBILIÁR, -Ă adj. (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pron. -li-ar. / < it. mobiliare, fr. mobilier].
Sursa: Dicționar de neologisme
*mobiliár, -ă adj. (fr. mobiliaire și, maĭ des, mobilier adj. și s., d. mobile, mobil; it. mobiliare). Compus din lucrurĭ mobile: avere mobiliară. Relativ la averea mobilă: impozit mobiliar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mobiliár (-li-ar) adj. m., pl. mobiliári; f. mobiliáră, pl. mobiliáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mobiliar a. 1. care constă în lucruri mobile: avere mobiliară; 2. privitor la bunurile mobile: impozit mobiliar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MOBILIÁR, -Ă, mobiliari, -e, adj. (Jur.) Alcătuit din bunuri mobile, care se referă la bunuri mobile. ♦ (Despre bunuri sau averi) Care poate fi transportat; mobil. [Pr.: -li-ar] – Din it. mobiliare, fr. mobilier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)