moțăílă s.m. (reg.) om greoi, care mereu moțăie, lent, adormit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
moțăílă m., gen. al luĭ. Fam. Omu care tot moțăĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
moțăilă m. cel ce moțăie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a