MNEMOTÉHNICĂ s.f. Complex de reguli care au ca scop însușirea și păstrarea în memorie a unor informații necesare; mnemotehnie; mnemonică. [< fr. mnémotechnique, cf. gr. mneme – memorie, techne – artă].
Sursa: Dicționar de neologisme
MNEMOTÉHNICĂ s. f. 1. Ansamblu de procedee care înlesnesc memorarea cunoștințelor pe baza unor asociații dirijate; mnemotehnie. – Din fr. mnémotechnique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) mnemotéhnică s. f., g.-d. art. mnemotéhniciiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mnemotehnică f. V. mnemonică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
mnemotehnica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul mnemotehnic
mnemotehnică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mnemotehnic
