MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
mișuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá; conj. prez. 3 să míșuieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mișuì v. a furnica. [Probabil onomatopee: se mai prezintă sub tipurile moș... (v. moșinoiu, moșoroiu, moșunoiu) și muș... (v. mușunoiu)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MIȘUÍ, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
mișuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá; conj. prez. 3 să míșuieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mișuì v. a furnica. [Probabil onomatopee: se mai prezintă sub tipurile moș... (v. moșinoiu, moșoroiu, moșunoiu) și muș... (v. mușunoiu)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)