MIȘÉLNIC, -Ă, mișelnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mișel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedește slăbiciune, lașitate; josnic; mârșav, mișelesc. – Mișel + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mișélnic, -ă adj. Rar. Lit. Mișelesc. Adv. Mișelește.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mișélnic (înv.) adj. m., pl. mișélnici; f. mișélnică, pl. mișélniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită mișelnic a. și adv; mizerabil: vieață mișelnic câștigată AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIȘÉLNIC, -Ă, mișelnici, -ce, adj. (Rar) 1. De mișel (1); lamentabil; umilitor, degradant. 2. Care dovedește slăbiciune, lașitate; josnic; mârșav, mișelesc. – Mișel + suf. -nic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)