MIȘELÉȘTE adv. Ca un mișel (1), nedemn; în chip mârșav; ca un laș, ca un fricos. – Mișel + suf. -ește.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a mișeléște adv. Ca mișeiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
mișeléște adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MIȘELÉȘTE adv. Ca un mișel (1), nedemn; în chip mârșav; ca un laș, ca un fricos. – Mișel + suf. -ește.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
mișelește - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul mișeli
mișelește - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul mișeli