Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele mizer:

MIZÉR, -Ă adj. sărman, nenorocit. ◊ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MÍZER, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MIZÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].
Sursa: Dicționar de neologisme

!mizér adj. m., pl. mizéri; f. mizéră, pl. mizére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*mízer, -ă adj. (lat. miser. V. mișel și meser). Sărac, nenorocit: populațiune mizeră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mizer a. nenorocit: sclav al vanității, mizer muritor BOL. mizera ta stare AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIZÉR, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află ființele, obiectele etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mízer] – Din lat. miser, -a, it. misero.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MIZÉR, -Ă adj. sărman, nenorocit. ◊ vrednic de milă; (p. ext.) sărac, sărăcăcios. (< lat. miser, it. misero)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MÍZER, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mizér] – Din lat. miser, -a, it. misero.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MIZÉR, -Ă adj. (Liv.) Sărman, sărac, nenorocit; vrednic de milă, de compătimire. [< lat. miser].
Sursa: Dicționar de neologisme

!mizér adj. m., pl. mizéri; f. mizéră, pl. mizére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

*mízer, -ă adj. (lat. miser. V. mișel și meser). Sărac, nenorocit: populațiune mizeră.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mizer a. nenorocit: sclav al vanității, mizer muritor BOL. mizera ta stare AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIZÉR, -Ă, mizeri, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj., s. m. și f. (Om) care se află într-o situație (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul în care se află ființele, obiectele etc.) Care denotă o situație foarte proastă; p. ext. sărăcăcios. [Acc. și: mízer] – Din lat. miser, -a, it. misero.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)