Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele mixtură:

MIXTÚRĂ s. f. 1. amestec de elemente eterogene. 2. amestec din mai multe substanțe, materiale lichide sau granulare. ◊ medicament dintr-un amestec de mai multe substanțe. ◊ (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. 3. (muz.) registrație la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare. (< fr. mixture, lat. mixtura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


MIXTÚRĂ s.f. 1. (Liv.) Amestecătură, amestec. 2. Medicament care constă dintr-un amestec de mai multe substanțe. 3. Amestec alcătuit din mai multe substanțe, materiale, de obicei lichide sau granulare. ♦ (la pl.) Produse miniere naturale, constituite din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile. [Cf. fr. mixture, lat. mixtura].
Sursa: Dicționar de neologisme

*mixtúră f., pl. ĭ (lat. mixtura). Amestec, amestecătură (maĭ ales iron.): acest vin e o oribilă mixtură. V. chichion, heltĭugă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mixtúră (amestec) s. f., g.-d. art. mixtúrii; pl. mixtúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mixtură f. 1. amestecare de diferite medicamente lichide; 2. orice fel de amestec.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbre diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)