Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele mitologie:

MITOLOGÍE s. f. 1. totalitatea miturilor, a legendelor care aparțin unei civilizații. 2. studiu științific al miturilor, al originii și semnificației lor. 3. ansamblu de credințe, de idei care se referă la aceeași națiune și care se impun membrilor unei colectivități. (< fr. mythologie, lat. mythologia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


MITOLOGÍE, mitologii, s. f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. ♦ Disciplină care se ocupă cu explicarea, compararea și clasificarea miturilor, cu originea și evoluția lor etc. – Din fr. mythologie, lat. mythologia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MITOLOGÍE s.f. Totalitatea miturilor unei religii sau ale unui popor. ♦ Știință care cercetează originea și evoluția miturilor. [Gen. -iei, var. mitologhie s.f. / cf. fr. mythologie, it. mitologia, gr. mythologia < mythos – mit, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme

*mitologíe f. (vgr. mythología, d. mythos, mit, și lógos, cuvîntare). Istoria fabuloasă a zeilor și eroilor antichitățiĭ, știința miturilor: mitologia grecească e de o incomparabilă frumuseță [!] (dar de multe orĭ imorală). – În general, supt [!] numele de mitologie se înțeleg miturile primitive ale popoarelor indo-eŭropee (Indieniĭ, Perșiĭ, Armeniĭ, Greciĭ, Albanejiĭ, Latiniĭ, Celțiĭ, Germaniĭ, Slaviĭ și Litvaniĭ), și maĭ ales ale Grecilor și Romanilor. Principalele divinitățĭ greco-romane sînt: Zeus (Jupiter), Era (Junona), Atena (Minerva), Febu (Apóline), Artemida (Diana), Ermes (Mercur), Efest (Vulcan), Estia (Vesta), Ares (Marte), Afrodita (Venerea), Posidone (Neptun), Cronu (Saturn), Demetra (Cererea), Persefona (Prosérpina), Ades (Plutone), Diónis (Bacu), Eros (Cupidon). La început, studiu eĭ n´a avut de cît [!] un interes de erudițiune clasică. Dar lucrările erudiților modernĭ, fundînd știința istoriiĭ religiunilor, aŭ dat mitologiiĭ o mult maĭ mare importanță. V. teogonie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mitologíe s. f., art. mitología, g.-d. art. mitologíei; pl. mitologíi, art. mitologíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mitologie f. 1. istorie fabuloasă a divinităților antichității păgâne; 2. cunoașterea păgânismului și a misterelor sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Mitologie f. Principalele divinități greco-romane: Zeus (Jupiter), Hera (Junona), Athena (Minerva), Phoebus (Apollon), Artemis (Diana), Hermes (Mercuriu), Hephestos (Vulcan), Hestia (Vesta), Ares (Marte), Aphrodita (Venus), Poseidon (Neptun), Cronos (Saturn), Demetra (Geres), Persephona (Proserpina), Hades (Pluton), Dionysos (Bachus), Eros (Cupidon).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MITOLOGÍE, mitologii, s. f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. ♦ Disciplină care studiază geneza și evoluția miturilor, semnificația și simbolurile vehiculate de ele. – Din fr. mythologie, lat. mythologia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)