mirodéniĭ f. pl. (d. mirodiĭ cu suf. -enie). Aromatice, substanțe care se pun în mîncare ca să-ĭ dea miros plăcut, ca frunzele de dafin, vanilia ș. a. Doŭă plante erbacee crucifere cu florĭ plăcut mirositoare (hésperis [matronalis și tristis]).
Sursa: Dicționaru limbii românești
Forme flexionare:
mirodenii - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mirodenie
mirodenii - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul mirodenie
mirodenii - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mirodenie