Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele miraz:

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire (lăsată sau primită). [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


MIRÁZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz.
Sursa: Dicționarul etimologic român

miráz1 (minunăție) (reg.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

miráz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirázuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

miraz n. moștenire: toată a mea bogăție dela moși strămoși miraz PANN. [Turc. MIRAS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire. [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

MIRÁZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)