Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele mincinos:

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


MINCINOS mâncător de rahat, pastilar, trombonist, vânzător de brașoave / gogoși.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mincinos, mincinoși s. m. v. marmeladă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

mincinós și (vechĭ, rar azĭ) mincĭunós, -oásă adj. (d. mincĭună). Care minte, care spune minciunĭ: copil mincinos. Fals, înșelător, bazat pe mincĭunĭ: laude mincinoase, aparență mincinoasă. Subst. Acela e un mincinos.
Sursa: Dicționaru limbii românești

mincinós adj. m., pl. mincinóși; f. mincinoásă, pl. mincinoáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mincinos a. 1. plin de minciuni: laude mincinoase; 2. cui îi place a minți: om mincinos. 3. fals: martur mincinos; 4. fig. amăgitor: o lume mincinoasă ! ║ m. cel ce spune minciuni: e un mincinos.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MINCINÓS, -OÁSĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)